Sfantul Andrei
9 februarie 2011 de igalis
Intr-o seara, am tamaiat iconele din casa si nu fac asta cu gandul sa alung demonii… ci mai degraba e un dar pe care il fac icoanelor, asa cum auzim la biserica “intru miros de buna mireasma”. La un moment dat mi-am dat seama ca am uitat una, o icoana in care nu am stiut niciodata cu precizie ce sfant e zugravit… M-am intors si i-am cerut iertare. Aveam un sentiment de culpa, dar era marunt in fata sentimentului de mila si iubire.
La o zi dupa asta, am luat aparatul foto sa fac o poza prin casa si, uitandu-ma la ce am pozat, am ajuns la o imagine care m-a lasat cu gura cascata. Era icoana de mai jos.
Sotul meu se trezise mai devreme si a surprins o lumina ciudata. El, care nu ar face o poza nici daca l-as ruga, a luat aparatul si a facut cateva poze. In toate apare lumina asta si nu poate fi o reflexie a lentilei pentru ca a fotografiat-o din mai multe unghiuri. Pentru el a ramas o enigma. Pentru mine a fost un raspuns!
Ulterior am citit pe spatele icoanei ca este Sfantul Apostol Andrei, ca este o replica pe panza, care respecta proportiile si cromatica originalului, o icoana din Moldova, secolul al XVII-lea. Este piesa 125 dintr-o serie limitata. Mai tarziu, sotul meu a facut o legatura importanta cu faptul ca de ceva vreme este foarte atras de cultura si credintele dacilor. Sfantul Apostol Andrei a crestinat poporul nostru inca de pe vremea dacilor!
Am mai urmarit cum pica lumina dimineata, dar acea aura nu a mai aparut. Pentru mine a fost suficient. Am mai adaugat un sfant in buchetul iubirii de Dumnezeu! Sfintii intermediaza pentru noi si ne dau daruri pe care le-au facut si in viata. Singurul lucru care ma face sa ma indoiesc este faptul ca nu sunt vrednica sa primesc asemenea semne…
P.S. Sper ca s-a inteles faptul ca icoana uitata la tamaiat e chiar aceasta.
sursa-igalis.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu