Cuviosul Siluan Athonitul
Cuviosul Siluan Athonitul
Sufletul meu tânjeste după Domnul si cu lacrimi îl caut. Cum as putea să nu Te caut? Tu m-ai găsit mai întâi si mi-ai dat desfătarea Sfântului Tău Duh, si sufletul meu Te-a iubit.
Tu vezi, Doamne, întristarea mea si lacrimile... Dacă nu m-ai fi atras prin iubirea Ta, nu Te-as căuta asa cum Te caut. Dar Duhul Tău mi-a dat să Te cunosc si sufletul meu se bucură că Tu esti Dumnezeul si Domnul meu si până la lacrimi tânjesc după Tine.
***
Sufletul meu tânjeste după Dumnezeu si îl caută cu lacrimi.
Milostive Doamne, Tu vezi căderea si întristarea mea, dar cu smerenie cer mila Ta: revarsă asupra mea, a păcătosului, harul Sfântului Tău Duh. Amintirea lui atrage mintea să găsească iarăsi milostivirea Ta.
Doamne, dă-mi duhul smereniei Tale, ca să nu pierd iarăsi harul Tău si să nu plâng în hohote după el, cum plângea Adam după rai si după Dumnezeu.
Tu vezi, Doamne, întristarea mea si lacrimile... Dacă nu m-ai fi atras prin iubirea Ta, nu Te-as căuta asa cum Te caut. Dar Duhul Tău mi-a dat să Te cunosc si sufletul meu se bucură că Tu esti Dumnezeul si Domnul meu si până la lacrimi tânjesc după Tine.
***
Sufletul meu tânjeste după Dumnezeu si îl caută cu lacrimi.
Milostive Doamne, Tu vezi căderea si întristarea mea, dar cu smerenie cer mila Ta: revarsă asupra mea, a păcătosului, harul Sfântului Tău Duh. Amintirea lui atrage mintea să găsească iarăsi milostivirea Ta.
Doamne, dă-mi duhul smereniei Tale, ca să nu pierd iarăsi harul Tău si să nu plâng în hohote după el, cum plângea Adam după rai si după Dumnezeu.
Oricat am invata, e cu neputinta sa cunoastem pe Domnul daca nu vom vietui dupa poruncile Lui, pentru ca nu prin stiinta, ci prin Duhul Sfant se face cunoscut Dumnezeu.A crede ca Dumnezeu exista e un lucru si a-L cunoaste e altceva(Sf.Siluan Athonitu
Doamne, dă-mi să Te iubesc numai pe Tine.***
Tânjeste sufletul meu pe pământ si doreste cerul.
Domnul a venit pe pământ ca să ne ridice acolo unde sade El, Preacurata Sa Maică, Care I-a slujit pe pământ spre mântuirea noastră, ucenicii Lui si cei ce au urmat Domnului. Acolo ne cheamă Domnul cu toate păcatele noastre.
Acolo vom vedea pe Sfintii Apostoli care sunt întru slavă pentru că au vestit Evanghelia; acolo vom vedea pe sfintii proroci, si pe sfintitii ierarhi — învătătorii Bisericii; acolo vom vedea pe cuviosii care s-au nevoit în posturi să-si smerească sufletul; acolo sunt proslăviti nebunii pentru Hristos, căci ei au biruit lumea.
Acolo vor fi proslăviti toti câti s-au biruit pe ei însisi, câti s-au rugat pentru întreaga lume si câti au purtat întristarea întregii lumi, căci au fost plini de iubirea lui Hristos, iar iubirea nu rabdă să piară nici măcar un singur suflet.
Acolo vrea să se veselească si sufletul meu, dar nimic necurat nu intră aici unde se intră prin mari întristări, cu duh înfrânt si cu multe lacrimi; numai copiii care au păzit harul Sfântului Botez intră aici fără întristări, si acolo prin Sfântul Duh cunosc pe Domnul.
Smerenia lui Hristos
Mare lucru bun este a învăţa smerenia lui Hristos; cu ea viaţa e uşoară şi bucuroasă şi toate se fac dragi inimii. Numai celor smeriţi li Se arată pe Sine Domnul prin Duhui Sfânt dar, dacă nu ne smerim, nu vom vedea pe Dumnezeu. Smerenia e lumina în care putem vedea Lumina-Dumnezeu, după cum se cântă: „întru lumina Ta vom vedea Lumina” [Ps 35,10].
Domnul m-a învăţat să ţin mintea în iad şi să nu deznădăjduiesc şi aşa sufletul meu se smereşte, dar aceasta nu este încă adevărata smerenie, care e de nedescris. Când sufletul vine la Domnul, se înfricoşează, dar când vede pe Domnul, atunci se bucură nespus de frumuseţea slavei Lui, iar iubirea lui Dumnezeu şi dulceaţa Duhului Sfânt îl fac să uite cu desăvârşire pământul. Aşa este raiul Domnului. Toţi vor fi în iubire şi de la smerenia lui Hristos toţi vor fi bucuroşi să-i vadă pe ceilalţi mai presus decât ei înşişi. Smerenia lui Hristos sălăşluieşte în cei mici: ei sunt bucuroşi că sunt mici. Aşa mi-a dat să înţeleg Domnul.
Rugaţi-vă pentru mine toţi sfinţii, ca sufletul meu să înveţe smerenia lui Hristos; sufletul meu însetează după ea, dar nu o poate avea şi cu lacrimi o caut, ca un copil mic ce s-a pierdut de mama lui:
„Unde eşti Tu, Domnul meu? Te-ai ascuns de sufletul meu şi cu lacrimi Te caut.
Doamne, dă-mi puterea de a mă smeri înaintea măreţiei Tale.
Doamne, Ţie Ţi se cuvine slavă în cer şi pe pământ, mie însă, micuţei Tale zidiri, dăruieşte-mi smeritul Tău Duh.
Mă rog bunătăţii Tale, Doamne, priveşte asupra mea din înălţimea slavei Tale şi dă-mi puterea de a Te slăvi ziua şi noaptea, căci sufletul meu s-a îndrăgostit de Tine prin Duhul Tău Cel Sfânt şi tânjesc după Tine şi cu lacrimi Te caut.
Doamne, dă-ne Duhul Sfânt; prin El Te vom slăvi ziua şi noaptea, căci dacă trupul nostru e neputincios, Duhul Tău e vioi, El dă sufletului puterea de a Te sluji cu râvnă şi întăreşte mintea în iubirea Ta şi o odihneşte întru Tine cu o odihnă desăvârşită şi nu mai vrea să se gândească la nimic altceva decât la iubirea Ta.
Milostive Doamne, duhul meu neputincios nu poate ajunge la Tine, de aceea Te chem ca şi regele Avgar: Vino şi tămăduieşte-mi rănile gândurilor mele păcătoase, şi Te voi lăuda ziua şi noaptea şi Te voi propovădui oamenilor, ca toate noroadele să ştie că Tu, Doamne, ca şi odinioară, săvârşeşti minuni, ierţi păcate, sfinţeşti şi dai viaţă.”
“Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001”
Mare lucru bun este a învăţa smerenia lui Hristos; cu ea viaţa e uşoară şi bucuroasă şi toate se fac dragi inimii. Numai celor smeriţi li Se arată pe Sine Domnul prin Duhui Sfânt dar, dacă nu ne smerim, nu vom vedea pe Dumnezeu. Smerenia e lumina în care putem vedea Lumina-Dumnezeu, după cum se cântă: „întru lumina Ta vom vedea Lumina” [Ps 35,10].
Domnul m-a învăţat să ţin mintea în iad şi să nu deznădăjduiesc şi aşa sufletul meu se smereşte, dar aceasta nu este încă adevărata smerenie, care e de nedescris. Când sufletul vine la Domnul, se înfricoşează, dar când vede pe Domnul, atunci se bucură nespus de frumuseţea slavei Lui, iar iubirea lui Dumnezeu şi dulceaţa Duhului Sfânt îl fac să uite cu desăvârşire pământul. Aşa este raiul Domnului. Toţi vor fi în iubire şi de la smerenia lui Hristos toţi vor fi bucuroşi să-i vadă pe ceilalţi mai presus decât ei înşişi. Smerenia lui Hristos sălăşluieşte în cei mici: ei sunt bucuroşi că sunt mici. Aşa mi-a dat să înţeleg Domnul.
Rugaţi-vă pentru mine toţi sfinţii, ca sufletul meu să înveţe smerenia lui Hristos; sufletul meu însetează după ea, dar nu o poate avea şi cu lacrimi o caut, ca un copil mic ce s-a pierdut de mama lui:
„Unde eşti Tu, Domnul meu? Te-ai ascuns de sufletul meu şi cu lacrimi Te caut.
Doamne, dă-mi puterea de a mă smeri înaintea măreţiei Tale.
Doamne, Ţie Ţi se cuvine slavă în cer şi pe pământ, mie însă, micuţei Tale zidiri, dăruieşte-mi smeritul Tău Duh.
Mă rog bunătăţii Tale, Doamne, priveşte asupra mea din înălţimea slavei Tale şi dă-mi puterea de a Te slăvi ziua şi noaptea, căci sufletul meu s-a îndrăgostit de Tine prin Duhul Tău Cel Sfânt şi tânjesc după Tine şi cu lacrimi Te caut.
Doamne, dă-ne Duhul Sfânt; prin El Te vom slăvi ziua şi noaptea, căci dacă trupul nostru e neputincios, Duhul Tău e vioi, El dă sufletului puterea de a Te sluji cu râvnă şi întăreşte mintea în iubirea Ta şi o odihneşte întru Tine cu o odihnă desăvârşită şi nu mai vrea să se gândească la nimic altceva decât la iubirea Ta.
Milostive Doamne, duhul meu neputincios nu poate ajunge la Tine, de aceea Te chem ca şi regele Avgar: Vino şi tămăduieşte-mi rănile gândurilor mele păcătoase, şi Te voi lăuda ziua şi noaptea şi Te voi propovădui oamenilor, ca toate noroadele să ştie că Tu, Doamne, ca şi odinioară, săvârşeşti minuni, ierţi păcate, sfinţeşti şi dai viaţă.”
“Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu