Sfantul Ierarh Nectarie

Întâmpinarea Domnului

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe 2 februarie Întâmpinarea Domnului.Evenimentul care constituie subiectul sărbătorii Întâmpinării Domnului Hristos apare relatat în Evanghelia Sfântului Apostol Luca. La 40 de zile după naştere, Mântuitorul Iisus Hristos este adus la Templu de Fecioara Maria şi de Iosif pentru împlinirea rânduielilor Legii Vechi. În Templu este întâmpinat de dreptul Simeon şi de Proorociţa Ana. Simeon este descris de Sfântul Luca Evanghelistul ca un om credincios, un drept care respecta rânduielile Legii Vechi. Când dreptul Simeon a întâmpinat pe Hristos şi a luat în braţe pe Pruncul care este trimis de Dumnezeu să se Întrupeze, să se facă om şi să devină Mântuitorul lumii, atunci a simţit bucuria împlinirii făgăduinţelor făcute de Dumnezeu şi a simţit eliberare interioară, duhovnicească ca răsplată a aşteptării lui în rugăciune şi în preamărirea lui Dumnezeu, şi a mulţumit lui Dumnezeu printr-o rugăciune: „Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel“. (Luca 2, 25-26). Cuvintele Dreptului Simeon sunt de fapt adeverirea împlinirii unei proorocii a proorocului Isaia, care prevestea naşterea mai presus de natură a Mântuitorului. Totodată, Dreptul Simeon a făcut şi o proorocie, după cum vedem în continuarea istorisirii de la Sfântul Luca. El prevesteşte ceea ce avea să se întâmple cu Maica Domnului, ce avea să treacă prin sufletul ei atunci când Mântuitorul avea să pătimească pentru noi. 'Prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi', spune Sfântul Luca despre Dreptul Simeon că a rostit către Maica Domnului, prevestind patimile ce avea să le îndure acest Prunc şi durerea pe care mama sa va trebui să o îndure.

Potrivit tradiţiei, bătrânul Simeon este unul dintre cei 70 de înţelepţi care au tradus din limba ebraică în limba greacă Vechiul Testament, la porunca regelui Ptolemeu al Egiptului. 

Se spune că, atunci când trebuia să traducă versetul de la Isaia, capitolul 7, versetul 14, anume 'Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu', s-a îndoit, gândindu-se că este imposibil ca o fecioară să nască, aşa că a vrut să şteargă aceste cuvinte şi să spună 'iată femeia va lua în pântece'. Însă îngerul Domnului a intervenit şi a făcut o minune, spunându-i să nu fie necredincios. Şi pentru că s-a îndoit de aceasta, nu va gusta moartea până ce nu va vedea şi va ţine în braţele sale pe Cel ce se naşte din Fecioară, pe Hristos Domnul.

Astfel, după cum se arată în Vieţile Sfinţilor, el a crezut cele spuse de înger şi a aşteptat cu dor venirea lui Hristos în lume, ducând o viaţă dreaptă şi fără de prigoană, ferindu-se de tot răul şi rugându-se lui Dumnezeu să miluiască lumea.

Această sărbătoare nu se referă doar la Taina Vechiului Testament şi la întâlnirea dreptului Simeon cu Mântuitorul lumii, ci ea trimite şi la modul şi locul unde noi Îl putem întâmpina în mod real pe Dumnezeu, adică în Biserică şi în rugăciune. 

În ceea ce priveşte vechimea acestei sărbători, ea nu este foarte mare. Nu o găsim menţionată în Constituţiile Apostolice şi nici în „Testamentum Domini”. Prima menţiune documentară este cea din memorialul de călătorie al Pelerinei Egeria care ia parte la această sărbătoare în Ierusalim în ani 382 şi 384, numind-o „Quadragesemae de ephifania”, întrucât, atunci, la Ierusalim, Naşterea Domnului se serba o dată cu Botezul Domnului. Întâmpinarea Domnului era sărbătorită la 40 de zile după Epifanie, adică la 14 februarie. De asemenea, de la Sfântul Ioan Gură de Aur avem o omilie la sărbătoarea „curăţirii Mariei”. Începând cu anul 494 este sărbătorită şi la Roma înlocuind astfel vechea sărbătoarea păgână a lupercariilor închinată zeului Pan, supranumit „Lupercus”. În Antiohia, a fost serbată în timpul domniei împăratului Iustin I (526), iar generalizarea ei în răsărit s-a făcut în cursul secolului a VI-lea, începând din anul 534, când împăratul Iustinian a schimbat data sărbătorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, noua dată a serbării Naşterii Domnului).