Sfantul Ierarh Nectarie

MAI ESTE HAR 

Mai este har si pentru-acei
Ce legamântul pus nu-l tin
Si merg straini pe-un drum strain,
- mai este har si pentru ei.

Mai este har si pentru-acei
Ce calea Ta o parasesc
Si-s rataciti ori ratacesc,
- mai este har si pentru ei.

Mai este har si pentru-acei
Ce sunt cu lumea încurcati,
Si fara frati dar si cu frati,
- mai este har si pentru ei.

Mai este har si pentru-acei
Ce bat la usa ce s-a-nchis,
Si visatori dar si în vis,
- mai este har si pentru ei.

Mai este har si pentru-acei
Care-au vândut s-au au tradat
Si-s pacatosi ori în pacat,
- mai este har si pentru ei.

Mai este – numai daca pot
Zdrobiti sa recunoasca tot,
Adevărul 
Dar daca nu pot plânge-amar
- nu este har, nu este har.

Sfârşitu-s-a!




RUGACIUNE DE POCAINTA

Marturisesc Tie, Doamne, Dumnezeul meu, Celui in Treime slavit si inchinat: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh - pacatele mele facute in toate zilele vietii mele si pana in ceasul de fata cu lucrul, cu cuvantul, cu gandul, cu vederea, cu auzul, cu mirosul, cu gustul, cu pipaitul si cu toate simturile mele sufletesti si trupesti, prin care Te-am maniat pe Tine, Dumnezeul meu, si am nedreptatit pe aproapele. Pentru toate acestea ma simt vinovat inaintea Ta si vreau sa ma pocaiesc. De aceea, cu smerenie, ma rog: iarta-ma si ma dezleaga de toate pacatele, ca un bun si de oameni iubitor. Amin. 



TREI LUCRURI DESPRE RUGĂCIUNE

Sfântul Teofan spune trei lucruri despre rugăciune:

Întâi, rugăciunea înseamnă să stai înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea este mai mult decât vorbire cu Dumnezeu, este slujire lui Dumnezeu, este o legătură, este o întâlnire personală cu Dumnezeu. Deci rugăciunea înseamnă a fi în prezenţa lui Dumnezeu şi a te desfăta de El.

În al doilea rând, Sfântul Teofan ne mai spune că rugăciunea înseamnă ,,să stai înaintea lui Dumnezeu cu mintea în inimă”. Să fim prezenţi lui Dumnezeu nu numai cu mintea, ci mintea să coboare în inimă, spre a fi deplin prezentă Domnului. Hristos nu trebuie să rămână în minte, acordându-I-se doar o atenţie rece, ci El trebuie să coboare în inimă, unde simţindu-I prezenţa, să Îi dăruim voinţa noastră. Adeseori, când se roagă, călugării îşi înclină capul spre piept, arătând prin aceasta ce se întâmplă în rugăciune, adică faptul că mintea coboară în inimă.

Şi, nu în ultimul rând, Sfântul Teofan spune să ,,stăm înaintea lui Dumnezeu, necontenit, zi şi noapte, până la capătul zilelor noastre”, cu alte cuvinte, rugăciunea să devină principala şi necontenita noastră lucrare, care să ne pătrundă întreaga noastră existenţă.