Sfantul Ierarh Nectarie

Maică îndurată


Cu adânci suspine
vin azi către Tine
Nu-ţi aduc nimic,
aur sau topaz,

Doar o umilită
lacrimă pe-obraz.

Pe care primeşte-o
cu a Ta-ndurare
Şi la Domnul cere
să îmi dea iertare.

Pentru că adesea
mult l-am supărat,
De-ale Lui porunci
nu am ascultat.

Ci până acum,
eu am vieţuit,
După bunul plac,
tot cum am dorit.

Frică n-am avut
de vreun stăpân,
Ci cu nepăsare
Am tot mers la drum.

Pe cel ce plângea
nu l-am ajutat,
Pe cel necăjit,
nu l-am mângâiat.

Ci de mine doar
eu m-am îngrijit,
Bine să îmi fie,
azi, la nesfârşit…

Dar cum voi ajunge,
pe-alte căi umblând,
La un loc cu Domnul,
la o masă stând?

După ce din viaţă
spre Cer voi pleca,
La grea judecată
ce răspuns voi da?

Voi fi eu primită
aşa-n starea mea,
La fel cu cei drepţi
în Împărăţia Sa?

Cum voi vrea cu Domnul
să rămân cu El,
Când în viaţa asta
m-am ferit de El?

Voi putea să spun
că n-am auzit,
De-ale Lui porunci
nu s-a pomenit?

Ci, ajută-mi Maică,
de azi înainte,
Pe Hristos-Domnul
să-l iubesc fierbinte

De grele păcate
eu să mă feresc,
Voia Sa cea sfântă
să o împlinesc!

Căci Tu, Maică Sfântă,
eşti mult ajutătoare
Celor ce-şi doresc
vieţii îndreptare!