Sfantul Ierarh Nectarie

5 M: Sf. Mc. Conon Grădinarul; Sf. Sfinţit Mc. Conon din Isauria; Sf. Cuv. Marcu Pustnicul

1.    Sfântul Cuvios Mucenic Canon (sec. I) – Era originar din Isauria un ţinut muntos din Asia Mică ce se învecina cu provinciile Frigia, Licaonia, Cilicia şi Pisinia. Cuviosul Canon a trăit în secolul I şi s-a născut în satul Bidani sau Vidani, din părinţi păgâni, Nestor şi Nada. În chip minunat a primit învăţătura creştină şi s-a botezat după anghelofania pe care a avut-o, fiind binecuvântat de prezenţa Arhanghelului Mihail. A trăit după moartea soţiei sale ca un veritabil anahoret, fiind un precursor al vieţuirii ascetice în lumea creştină. Dumnezeu a binecuvântat ostenelile sale cu darul săvârşirii de minuni şi cu cel al alungării diavolilor. Prin viaţa sa aleasă a adus pe mulţi păgâni la creştinism. Dregătorul imperial Magnus care conducea ţinutul din provincia Isauria, unde se afla localitatea Bidani a Sfântul Conon, a declanşat o prigoană împotriva creştinilor aflaţi în teritoriul pe care îl administra în numele împăratului de la Roma. În timpul acestei persecuţii a fost prin şi Sfântul Conon care nevoind să se lepede de credinţa creştină a fost supus la chinuri şi a fost scăpat de consătenii săi care aflând de patimile lui s-au răsculat împotriva lui Magnus şi l-au alungat din localitatea lor. La doi ani după pătimirea sa, Cuviosul Conon s-a mutat la Domnul şi toată provincia Isaura a plâns pentru dânsul, iar după înmormântarea sa casa Cuviosului Conon a fost transformată în biserică.

2.    Sfântul Mucenic Conon grădinarul (+ 250) – Era originar din Nazaretul Galileii. A plecat din Nazaret în localitatea Carmena, de lângă oraşul Mandron (sau Magydus) din Pamfilia unde îşi lucra grădina pe care o avea, de aceea i s-a spus „Grădinarul”. Guvernatorul  Puplie a aflat că este creştin şi a trimis ostaşi să-l prindă. Ostaşii l-au legat şi l-au dus înaintea acestuia. Canon a mărturisit credinţa sa creştină. Pentru acest fapt i-au bătut piroane în picioare şi l-au obligat să alerge înaintea carului lui Puplie. Mucenicul a căzut în genunchi şi rugându-se lui Dumnezeu şi-a dat sufletul.