Sfantul Ierarh Nectarie de la Eghina -- Despre marturisire
Marturisirea este necesara din urmatoarele motive:
1) fiindca este o porunca a lui Dumnezeu;
2) fiindca atrage dupa sine si face pace intre Dumnezeu si oameni si
3) fiindca omul se foloseste moral si duhovniceste.
Ca marturisirea este porunca dumnezeiasca se arata din Sfintele Scripturi, Noul si Vechiul Testament.In numele lui Dumnezeu, Moise zice catre fiii lui Israel:Daca vreun barbat sau o femeie va face vreun pacat fata de vreun om si prin aceasta va pacatui impotriva Domnului si va fi vinovat sufletul acela, sa-si marturiseasca pacatul ce a facut...(Num.5:6-7) Iar in Pildele lui Solomon se zice:Cel ce isi ascunde pacatele lui nu propaseste, iar cel ce le marturiseste si se lasa de ele va fi miluit.(Pilde 28:13)Toti profetii si insusi David propovaduiesc marturisirea.Prin intoarcerea la Dumnezeu este desemnata marturisirea.De aici cei ce veneau la Iordan, la propovaduitorul pocaintei, la Ioan Botezatorul, isi marturiseau mai intai pacatele.Iata cuvintele evanghelistului:Atunci a iesit la el tot Ierusalimul si toata Iudeea si toata imprejurimea Iordanului.Si erau botezati de catre el in raul Iordan, marturisindu-si pacatele.(Mt.3:5-6)Marturisirea, asadar, este porunca dumnezeiasca si, ca atare, trebuie sa fie pazita riguros pentru mantuirea celor ce se pocaiesc.Porunca aceasta noua a primit mare importanta in Noul Testament. Marturisirea este usa de intrare in crestinism.Si aceasta se arata potrivit din marturisirea celor botezati in Iordan de catre Ioan, al carui botez era o introducere in crestinism, fiindca zicea:Eu va botez cu apa spre pocainta.Dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine, Caruia eu nu sunt vrednic sa Ii dezleg cureaua incaltamintei.Acesta va va boteza pe voi cu Duhul Sfant si cu foc.(Mt.3:11)Aceasta de asemenea se marturiseste si in Faptele Apostolilor:fiindca, istorisind Apostolul Luca convertirea efesenilor la crestinism, zice ca au inceput sa isi marturiseasca, si cu multa indraznire inca, faptele lor.Iata cuvintele Apostolului:Multi dintre cei ce au crezut au inceput sa marturisesca si sa isi vesteasca faptele lor(Fapte 19:18) Rugaciunea Tatal nostru este o marturisire neincetata si de fiecare zi.Cererea pentru iertarea pacatelor este o marturisire a pacatelor.
Marturisirea o statorniceste si Apostolul Iacov, fratele Domnului, zicand:Marturisiti-va unii altora caderile si rugati-va unii pentru altii, ca sa va vindecati.Caci mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului(Iacov 5:16)Iar Sfantul Evanghelist Ioan sfatuieste zicand:Daca ne vom marturisi pacatele noastre, El este credincios si drept ca sa ne ierte noua gresalele noastre si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea.(I In 1:9).Marturisirea, ca obicei vechi al Bisericii, este mentionata la Irineu, Tertulian, la Clement al Alexandriei, la Origen, in Omilia la Levitic, si la Ciprian.
Pana si vechii greci vedeau marturisrea ca necesara si folositoare, fiindca cei care erau initiati in misterele eleusine si dionisiace marturiseau mai intai pacatele lor, iar Socrate sfatuia marturisirea ca izbavitoare."Daca va face o nedreptate, el insusi ajungand la aceasta din propria lui voie , si daca dupa aceea de indata va restabili dreptatea alergand la doctor, ca nu cumva boala nedreptatii sa dureze si sa faca sufletul orb si de nevindecat."(Platon,Gorgias).Si Phitagora a zis:"Voi incerca sa acopar pacatele tale nu prin cuvinte, ci prin mustrari sa le vindec"(Ioan Stobaios,Anthologion) Si Aristotel: "Nu departe de conditia celui fara de pacat este cel care isi marturiseste de bunavoie pacatul savarsit".
Marturisirea este cu adevarat porunca dumnezeiasca si fiindca este o pornire a inimii.Cel ce pacatuieste isi simte inima ingreuiata si nu afla usurare decat daca isi marturiseste pacatul, decat daca il marturiseste pe acesta inaintea lui Dumnezeu.Sfanta Scriptura ne da cel mai vechi exemplu, marturisirea lui Lameh, care a marturisit cu multa intristare despre femeile lui, fiindca pentru ele a ucis un barbat si un tanar.(Fac.4:23-24)
Cele mai vechi eamuri care au pacatuit au adus inainte jertfe de impacare lui Dumnezeu, si in aceasta aducere inainte ele marturiseau pacatele lor.Aceste rugaciuni trimise catre Dumnezeu din toate partile de pe pamant sunt asemenea cu o oarecare marturisire a neamului omenesc fata de Dumnezeu.Jertfele de impacare erau practic o marturisire a pacatului si a vinovatiei celui ce le aducea pe ele.Cel ce nu isi marturisea pacatul nu afla niciodata odihna, fiindca niciodata nu avea apropierea lui Dumnezeu.Cel ce nu-si marturisea pacatul se afla pururi apasat sub povara vinovatiei si departe de Dumnezeu, fiindca si sufletul lui se intrista si se indurera.
Fiindca in cel pacatos prevaleaza o stare de neoranduiala morala, o mustrare neincetata se naste din simtirea sufletului , care cauta despovararea prin marturisirea pacatului.Sufletul cauta marturisirea, fiindca stie dumnezeiasca porunca, fiindca recunoaste ca aceasta este singurul mijloc al imprietenirii si impacarii cu Dumnezeu, pe Care, daca a pacatuit, simte ca L-a maniat si cauta ca Il induplece sa nu Se intoarca la dansul, ci sa devina milostiv si sa ii dezlege datoriile.
Fiindca marturisirea este un imbold innascut, la fel si induplecarea divinitatii este o intoarcere naturala miscata spre aceasta, fiindca sufletul simte ca a pacatuit fata de Dumnezeu si ca tebuie sa satisfaca dumnezeiasca dreptate pentru a dobandi vindecare.Numai Biserica a primit puterea de a impaca pe om cu Dumnezeu si dea aduce tamaduirea, de aceea se cade ca acela ce a pacatuit sa alerge la Biserica.Caci numai ea poate sa-l imprieteneasca din nou cu Dumnezeu.
1) fiindca este o porunca a lui Dumnezeu;
2) fiindca atrage dupa sine si face pace intre Dumnezeu si oameni si
3) fiindca omul se foloseste moral si duhovniceste.
Ca marturisirea este porunca dumnezeiasca se arata din Sfintele Scripturi, Noul si Vechiul Testament.In numele lui Dumnezeu, Moise zice catre fiii lui Israel:Daca vreun barbat sau o femeie va face vreun pacat fata de vreun om si prin aceasta va pacatui impotriva Domnului si va fi vinovat sufletul acela, sa-si marturiseasca pacatul ce a facut...(Num.5:6-7) Iar in Pildele lui Solomon se zice:Cel ce isi ascunde pacatele lui nu propaseste, iar cel ce le marturiseste si se lasa de ele va fi miluit.(Pilde 28:13)Toti profetii si insusi David propovaduiesc marturisirea.Prin intoarcerea la Dumnezeu este desemnata marturisirea.De aici cei ce veneau la Iordan, la propovaduitorul pocaintei, la Ioan Botezatorul, isi marturiseau mai intai pacatele.Iata cuvintele evanghelistului:Atunci a iesit la el tot Ierusalimul si toata Iudeea si toata imprejurimea Iordanului.Si erau botezati de catre el in raul Iordan, marturisindu-si pacatele.(Mt.3:5-6)Marturisirea, asadar, este porunca dumnezeiasca si, ca atare, trebuie sa fie pazita riguros pentru mantuirea celor ce se pocaiesc.Porunca aceasta noua a primit mare importanta in Noul Testament. Marturisirea este usa de intrare in crestinism.Si aceasta se arata potrivit din marturisirea celor botezati in Iordan de catre Ioan, al carui botez era o introducere in crestinism, fiindca zicea:Eu va botez cu apa spre pocainta.Dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine, Caruia eu nu sunt vrednic sa Ii dezleg cureaua incaltamintei.Acesta va va boteza pe voi cu Duhul Sfant si cu foc.(Mt.3:11)Aceasta de asemenea se marturiseste si in Faptele Apostolilor:fiindca, istorisind Apostolul Luca convertirea efesenilor la crestinism, zice ca au inceput sa isi marturiseasca, si cu multa indraznire inca, faptele lor.Iata cuvintele Apostolului:Multi dintre cei ce au crezut au inceput sa marturisesca si sa isi vesteasca faptele lor(Fapte 19:18) Rugaciunea Tatal nostru este o marturisire neincetata si de fiecare zi.Cererea pentru iertarea pacatelor este o marturisire a pacatelor.
Marturisirea o statorniceste si Apostolul Iacov, fratele Domnului, zicand:Marturisiti-va unii altora caderile si rugati-va unii pentru altii, ca sa va vindecati.Caci mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului(Iacov 5:16)Iar Sfantul Evanghelist Ioan sfatuieste zicand:Daca ne vom marturisi pacatele noastre, El este credincios si drept ca sa ne ierte noua gresalele noastre si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea.(I In 1:9).Marturisirea, ca obicei vechi al Bisericii, este mentionata la Irineu, Tertulian, la Clement al Alexandriei, la Origen, in Omilia la Levitic, si la Ciprian.
Pana si vechii greci vedeau marturisrea ca necesara si folositoare, fiindca cei care erau initiati in misterele eleusine si dionisiace marturiseau mai intai pacatele lor, iar Socrate sfatuia marturisirea ca izbavitoare."Daca va face o nedreptate, el insusi ajungand la aceasta din propria lui voie , si daca dupa aceea de indata va restabili dreptatea alergand la doctor, ca nu cumva boala nedreptatii sa dureze si sa faca sufletul orb si de nevindecat."(Platon,Gorgias).Si Phitagora a zis:"Voi incerca sa acopar pacatele tale nu prin cuvinte, ci prin mustrari sa le vindec"(Ioan Stobaios,Anthologion) Si Aristotel: "Nu departe de conditia celui fara de pacat este cel care isi marturiseste de bunavoie pacatul savarsit".
Marturisirea este cu adevarat porunca dumnezeiasca si fiindca este o pornire a inimii.Cel ce pacatuieste isi simte inima ingreuiata si nu afla usurare decat daca isi marturiseste pacatul, decat daca il marturiseste pe acesta inaintea lui Dumnezeu.Sfanta Scriptura ne da cel mai vechi exemplu, marturisirea lui Lameh, care a marturisit cu multa intristare despre femeile lui, fiindca pentru ele a ucis un barbat si un tanar.(Fac.4:23-24)
Cele mai vechi eamuri care au pacatuit au adus inainte jertfe de impacare lui Dumnezeu, si in aceasta aducere inainte ele marturiseau pacatele lor.Aceste rugaciuni trimise catre Dumnezeu din toate partile de pe pamant sunt asemenea cu o oarecare marturisire a neamului omenesc fata de Dumnezeu.Jertfele de impacare erau practic o marturisire a pacatului si a vinovatiei celui ce le aducea pe ele.Cel ce nu isi marturisea pacatul nu afla niciodata odihna, fiindca niciodata nu avea apropierea lui Dumnezeu.Cel ce nu-si marturisea pacatul se afla pururi apasat sub povara vinovatiei si departe de Dumnezeu, fiindca si sufletul lui se intrista si se indurera.
Fiindca in cel pacatos prevaleaza o stare de neoranduiala morala, o mustrare neincetata se naste din simtirea sufletului , care cauta despovararea prin marturisirea pacatului.Sufletul cauta marturisirea, fiindca stie dumnezeiasca porunca, fiindca recunoaste ca aceasta este singurul mijloc al imprietenirii si impacarii cu Dumnezeu, pe Care, daca a pacatuit, simte ca L-a maniat si cauta ca Il induplece sa nu Se intoarca la dansul, ci sa devina milostiv si sa ii dezlege datoriile.
Fiindca marturisirea este un imbold innascut, la fel si induplecarea divinitatii este o intoarcere naturala miscata spre aceasta, fiindca sufletul simte ca a pacatuit fata de Dumnezeu si ca tebuie sa satisfaca dumnezeiasca dreptate pentru a dobandi vindecare.Numai Biserica a primit puterea de a impaca pe om cu Dumnezeu si dea aduce tamaduirea, de aceea se cade ca acela ce a pacatuit sa alerge la Biserica.Caci numai ea poate sa-l imprieteneasca din nou cu Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu