Sfantul Ierarh Nectarie

Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi

Cuvântul  iubire este un cuvânt-cheie  folosit des atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. Dumnezeu vorbeşte mult despre dragoste şi anume manifestarea ei în relaţie cu cei din jurul nostru. Dumnezeu ne porunceşte să ne iubim aproapele ca pe noi înşine, dragostea este o poruncă, nu o alegere. Iată ce porunceşte  El  în Vechiul Testament poporului Israel înainte de a intra în ţara promisă:

Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul. (Levitic 19:18b).

Mai  târziu, Domnul Iisus Hristos răspunde la întrebarea unui învăţător al Legii :

1. Cine este aproapele meu?

printr-o pildă:

Samariteanul a demonstrat că-şi iubeşte aproapele

Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceşti trei ţi se pare că a fostaproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.(Sfânta Evanghelie după Luca 10: 30-37)

Aproapele nostru este cel care are nevoie de ajutorul nostru , ajutor pe care putem să îl acordăm , nevoie pe care putem să o împlinim. Samariteanul nu era rudă sau prieten cu acest om jefuit şi lăsat într-o stare gravă la marginea drumului, dimpotrivă îi era străin. El ar fi putut proceda la fel ca primii doi, dar prin gestul său a arătat că-şi iubeşte aproapele, a fost gata să dea de la sine timp, medicamente, bani  pentru un om absolut necunoscut şi străin. Acest frumos exemplu de dragoste pentru aproapele nostru ne învaţă şi ce înseamnă să-l iubim ca pe noi înşine, adică nu întreprindem nimic rău care i-ar afecta calitatea vieţii celuilalt.

2. Cum poţi să iubeşti aşa pe aproapele tău?

a. având  exemplul lui Dumnezeu

Iată cât de mult a iubit  Dumnezeu  oamenii:

Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi.(Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 5: 8)

Dragostea lui Dumnezeu s-a extins asupra tuturor oamenilor păcătoşi şi nu este în baza meritelor sau eforturilor noastre , ci este o dragoste jertfitoare, necondiţionată. Jertfa Domnului Iisus a fost dovada dragostei Lui şi dorinţa mare a lui Dumnezeu de a salva omenirea de la pierzarea veşnică , căci prin credinţă în Domnul Iisus avem viaţă veşnică. După acest exemplu putem să iubim ,cu dăruire şi necondiţionat.

b. avându-L în inimă pe Domnul Iisus ca Domn şi Mântuitor personal

Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. (Sfânta Evanghelie după Ioan 14:23)

Numai atunci când Domnul Iisus locuieşte în inima omului, acesta poate iubi pe cineva cu dragostea Lui, pentru că El ne dă putere să iubim aşa.

3. De ce trebuie să iubim?

Atunci când iubim , arătăm că avem viaţă veşnică , pentru că L-am primit pe Domnul Iisus în inima noastră care ne învaţă să iubim, după cum afrimă şi apostolul Ioan  :

Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte. Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigas n-are viaţă vecinică rămânând în el. (Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan 3:14-15)

Apoi, iubind, împlinim porunca lui Dumnezeu:

Unul dintre ei, învăţător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat: Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii.  (Sfânta Evanghelie după Matei 22:35-40)

Dragostea pentru aproapele nostru este o dovadă evidentă că împlinim Legea. În aceste două porunci enumerate mai sus se cuprind cele 10 porunci, căci atunci când iubim pe Dumnezeu din toată inima,  nu vom avea alţi dumnezei în afară de Dumnezeul adevărat, nu ne facem chipuri cioplite ca să ne închinăm la ele , nu luăm în deşert Numele Domnului, iar atunci când îţi iubeşti aproapele nu-ţi permiţi să furi de la el, să preacurveşti, să ucizi , să mărturiseşti strâmb împotriva lui sau să pofteşti lucrurile care-i aparţin. Dacă vrem să fim împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu , trebuie să manifestăm dragoste pentru aproapele nostru.  Apoi aceste două mari porunci nu se exclud una pe alta, nu putem afirma că iubim pe Dumnezeu şi urâm aproapele , aşa cum afirmă şi  apostolul Ioan în Întâia Epistolă a sa:

Dacă zice cineva: Eu iubesc pe Dumnezeu, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-l vede? Şi aceasta este porunca, pe care o avem dela El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său. (4:20-21)

Cine este aproapele tău?  Îl iubeşti tu ca pe tine însuţi?

Dumnezeu să ne ajute  să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine şi astfel să ne facem împlinitori ai Cuvântului Său, privind mereu la exemplul măreţ de dragoste a lui Dumnezeu.