Sfantul Ierarh Nectarie

"După cum într-o convorbire aerul se află pretutindeni şi umple totul, devine un fel de mijlocitor între cuvintele noastre şi cele ale persoanei cu care vorbim şi cuvintele ajung la urechile unuia sau ale celuilalt pe calea aerului, iar neexistând aerul, n-am putea vorbi şi nici auzi, întocmai şi în cele duhovniceşti. Duhul Sfânt, care pretutindenea este şi pe toate le împlineşte, ne mijloceşte comunicarea cu fiinţele fără de trup. Nu înţelegem bine cum anume suntem auziţi de alţii, de persoane aflate uneori la mare distanţă, prin intermediul aerului, ştim doar că suntem auziţi; de asemenea nu înţelegem cum aud, prin Duhul Sfânt, îngerii şi sfinţii suspinele inimilor noastre, dar ştim că le aud. Aşa cum din răspunsurile celor cărora ne adresăm deducem că am fost auziţi, şi în cel de-al doilea caz deducem aceasta tot din răspunsuri. În primul caz vedem cu ochii noştri trupeşti faţa celui cu care vorbim, în al doilea, chipul celui cu care vorbim se înfăţişează ochilor inimii, o faţă nevăzută sau un duh nevăzut. Pentru fiinţele corporale distanţa contează. Pentru omul sfânt ea este inexistentă." (Sfântul Ioan din Kronstadt)

"Şi în gura noastră cuvântul este creator, formând sunete articulate; o dată cu cuvântul iese duhul viu al omului, care nu se desparte de gând şi de cuvânt. După cum vedeţi, cuvântul prin însăşi natura sa este creator chiar şi în noi. Atunci de ce mai suntem neîncrezători şi sceptici faţă de forţa creatoare a cuvântului? De pildă, când ne rugăm, de ce nu suntem convinşi că această slujire prin cuvânt ne aduce negreşit milostivirea Stăpânului? Fiindcă cuvântul îşi creează mereu trup sieşi. Sunetele distincte, vorbele puse pe hârtie, cărţile nu sunt oare carnea în care s-a îmbrăcat cuvântul? Dar noi n-am ţinut seama de aceasta, am ajuns să credem că este ceva ce nu merită o prea mare atenţie. Nu numai firea dumnezeiască este creatoare, ci, prin darul dumnezeiesc, şi firea creaturilor Sale însufleţite, cu călăuzirea lui Dumnezeu, Care a spus: „Creşteţi şi vă înmulţiţi” (Facerea 1, 28). Sub puterea lui Dumnezeu, sufletele creaturilor însufleţite îşi cresc loruşi trupuri. Astfel, oamenii prin puterea pe care le-a dat-o Dumnezeu cresc şi se înmulţesc pe pământ până în ziua de astăzi. Oamenii şi animalele îşi fac cele de trebuinţă vieţii, dar mai ales omul, creatură prin excelenţă născocitoare, care uimeşte prin creativitatea sa infinită în toate domeniile. Deoarece Dumnezeu-Cuvântul este Creatorul omniprezent, faptele Sale sunt răspândite pretutindeni, deşi nu la nesfârşit; creează, face şi, dacă este de trebuinţă, preface." (Sfântul Ioan din Kronstadt)