Sfantul Ierarh Nectarie

Sa ne rugam Maicii Domnului, imbratisarea celor nemangaiati si izbavirea celor din primejdii



RUGĂCIUNEA CĂTRE
PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU 
O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară stăpână, ceea ce eşti mai înaltă şi mai presus decât îngerii şi arhanghelii şi mai cinstită decât toată făptura; mirarea cea mare a îngerilor, propovăduirea proorocilor, podoaba cea aleasă a arhanghelilor, întărirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preamărită a apostolilor, povăţuitoarea cea tare a călugărilor, înfrânarea cea tare a postitorilor, curăţia şi mărirea fecioarelor, veselia cea lină a maicilor, înţelepciunea şi învăţătura pruncilor, cârmuitoarea săracilor şi a văduvelor; îmbrăcăminte celor goi, sănătate celor bolnavi, izbăvire celor robiţi; linişte celor de pe mare, liman bun celor înviforaţi, povăţuitoare neostenită celor rătăciţi, mergere uşoară celor călători, odihnă bună celor osteniţi, acoperământ şi scăpare celor asupriţi; nădejde celor fără de nădejde, ajutătoare celor lipsiţi; celor săraci bogăţie neîmpuţinată, celor întristaţi de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubeşte nimeni iubire cu smerenie; celor păcătoşi mântuire către Dumnezeu; tuturor creştinilor îngrădire tare, ajutătoare nebiruită şi folositoare. Prin tine Cel nevăzut S-a făcut văzut, pentru care aducem rugăciune ţie, noi robii tăi, Doamna noastră.
O, preamilostivă împărăteasa Luminii celei înţelegătoare şi preamărită, care ai născut pe Împăratul nostru, Hristos Dumnezeu, Cel ce dă viaţă tuturor, ceea ce eşti mărită de cele cereşti, minte îngerească, stea cu totul luminoasă şi mai sfântă decât toţi sfinţii; împărăteasa împăraţilor, stăpâna tuturor făpturilor, Fecioară încuviinţată de Dumnezeu, mireasă nenuntită, palat al Preasfântului Duh, scaun de foc al nevăzutului Împărat, chivot ceresc purtător al Cuvântului lui Dumnezeu, căruţa cea în chipul focului; odihna Dumnezeului celui viu, zămislirea negrăită a trupului lui Hristos, cuibul Vulturului ceresc, turtureaua cea cu bună glăsuire, porumbiţa cea preabună, lină şi fără de răutate; Maică iubitoare de fii, adâncul milelor, picătura care risipeşte mânia lui Dumnezeu, adâncimea cea nemăsurată, taina cea negrăită, minunea cea neştiută, minune nespusă; Biserică nefăcută de mână omenească a însuşi Împăratului tuturor veacurilor; tămâia cea cu bun miros, veşmânt cinstit, porfiră de Dumnezeu ţesută, rai sufletesc, odrasla pomului celui de viaţă purtător, floarea cea preafrumoasă, care ai înflorit nouă veselia cerească, strugurele mântuirii noastre, paharul Împăratului ceresc, întru care s-a dres de la Duhul Sfânt vinul harului celui neîmpuţinat; solitoarea legii, începătura credinţei celei adevărate a lui Hristos, turnul cel neclintit, pieirea ereticilor, sabia mâniei lui Dumnezeu împotriva tuturor celor nelegiuiţi; îngrozire diavolilor, biruinţă în războaie, păzitoare adevărată tuturor creştinilor şi lumii încredinţată mântuire.
O, întru tot milostivă Doamnă Fecioară, stăpână Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ţie şi arată mila ta poporului dreptcredincios; roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul. 
Şi păzeşte locaşul acesta şi toate oraşele şi satele şi părţile creştineşti şi tot poporul cel binecredincios, care scapă şi cheamă numele tău cel sfânt de toate nevoile, de boală, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi, de toate durerile şi de toate necazurile. 
Ca să nu fie împuţinaţi robii tăi nici cu răni, nici cu îngrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta mânie a lui Dumnezeu; ci îi păzeşte şi îi mântuieşte cu mila ta, Doamnă, ceea ce te rogi pentru noi şi pentru buna întocmire a văzduhului, spre vremi aducătoare de roadele cele de folos, pe care nouă le dăruieşti. 
Uşurează, ridică şi miluieşte, stăpână preamilostivă, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, de toate nevoile pe cei ce sunt în primejdii. Adu-ţi aminte de robii tăi şi nu trece cu vederea lacrimile şi suspinarea lor; ci ne înnoieşte pe noi cu bunătatea ta, ca să ne mângâiem cu mulţumire, aflându-te pe tine ajutătoare. 
Milostiveşte-te, Doamnă preacurată, spre ajutorul poporului celui binecredincios. Nădejdea noastră, adună pe cele risipite: pe cei rătăciţi pe cale povăţuieşte-i, pe cei căzuţi de la dreapta credinţă iarăşi la credinţă întoarce-i, pe cei bătrâni sprijineşte-i, pe cei tineri îi învaţă, pe prunci hrăneşte-i şi preamăreşte pe cei ce te preamăresc; dar mai ales păzeşte sfântă Biserica Fiului tău şi o fereşte întru lungime de zile.
O, milostivă şi preaîndurată împărăteasă a cerului şi a pământului, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, miluieşte cu mijlocirea ta poporul dreptcredincios şi toată dreptcredincioasa creştinătate. Păzeşte-o sub acoperământul milei tale, apăr-o pe ea cu cinstitul tău acoperământ şi roagă pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai întrupat, să ne încingă pe noi cu putere de sus, ca să ne putem apăra împotriva vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi ce se oştesc asupra noastră. 
Caută spre noi toţi cu folosinţa ta cea preamilostivă, ridică-ne pe noi din adâncul păcatelor şi ne luminează ochii inimii spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, iar la înfricoşătorul judeţ, pe Fiul tău pentru noi roagă-L. 
Pe cei ce s-au mutat întru dreapta credinţă din această viaţă în cea veşnică, împreună cu îngerii, cu arhanghelii şi cu toţi sfinţii, împărtăşeşte-i ca să stea de-a dreapta Fiului tău şi Dumnezeu; şi cu rugăciunea ta învredniceşte pe toţi ortodocşii creştini să vieţuiască cu Hristos şi cu bucurie în locaşurile îngereşti să se desfăteze. 
Că tu eşti, Doamnă, mărirea celor cereşti şi ajutătoarea pământenilor; tu eşti nădejdea şi folositoarea tuturor celor ce aleargă la tine şi cer ajutorul tău cel sfânt; tu eşti rugătoarea cea fierbinte către Fiul tău şi Dumnezeul nostru, că rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului.
Şi cu a ta mijlocire îndrăznim să ne apropiem de sfântul altar, de harul preasfintelor şi de viaţă făcătoarelor Taine, deşi suntem nevrednici. Pentru aceea şi pe icoană văzând chipul tău cel întru tot cinstit şi pe Cel atotţiitor cu mâna ţinând, ne bucurăm noi păcătoşii şi cu umilinţă căzând, pe acesta cu dragoste şi cu frică îl sărutăm, aşteptând, Doamnă, prin sfintele şi de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, să ajungem la cele cereşti ale vieţii celei fără de sfârşit şi să stăm fără de ruşine în ziua judecăţii de-a dreapta Fiului tău şi Dumnezeului nostru, slăvindu-L pe El împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Lui Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.



Azi mii și mii departe glasuri
Te cheamă’n rugăciune
O Maică a’ndurarii
În răul de pe lume.
În grele boli sărmanii
Ce nu au vindecare
La Tine Maică sfântă
Cer milă și salvare.
Bătrânii rămaşi singuri
Şi-ajunşi în neputinţă,
La tine cer putere
Şi sprijin în credinţă.
Orfanii de pe lume
Saraci și’abandonati
Aşteaptă ca prin Tine
Să fie mângâiaţi.
Ce prigoniţi de semeni,
De fraţii de credinţă
Prin tine-şi iau putere
Şi har şi biruinţă .
În temniţi şi-n azile,
În aer şi pe mare,
La greu şi în primejdii
Eşti grabnica salvare.
Că Tu eşti Mama noastră,
Şi sprijinul de sus,
Rudenia cerească
Și Maica lui Iisus.
La tine tot creştinul
Ajuns în neputinţă,
Găseşte întărire,
Nădejde şi credinţă.
La tine găsim mila
Şi grabnic ajutor,
Şi inima de mamă
A noastr’a tuturor.

CAND TE AFLI -N VALURI GRELE, NU CARTI SI NU UITA ,CEL CE-A LINISTIT FURTUNA, STIE DE-NCERCAREA TA!!!

 Obosit și plin de rele,
Alergând pe-al vieții drum,
Adunând păcate grele,
Viața, mi s-a făcut scrum.
Am ajuns fără putere,
Ca un șoim cu-aripa ruptă,
Ca o piatră în cădere,
În prăpastia abruptă.

Cine oare să m-ajute,
Să mă spijine-n durere?
Împrejur, doar fețe mute
Și răspunsul e tăcere.
Cine oare să-mi aline,
Jarul care mă topește?
Strig și caut, însă nimeni
Nu m-aude, nu-i privește.

Dar deasupra suferinței,
Ce părea a fi orfană,
Mugurele pocăinței
Și-a deschis a sa coroană.
Și-n tăcerea nopții sumbre,
Când dureri mă încercau,
Printre lacrimi, printre umbre,
Crinii Jertfei înfloreau.

Și o Voce blândă, sfântă,
Ca un susur de izvor,
Ma-ndemnat să urc pe stâncă,
Cu iubire și mult dor:
„Uite Golgota, privește.
Vezi pe deal o cruce mare?..
Pe ea Isus se jertfește,
Adunând sub ea popoare.

I-ați povara de păcate,
Slăbiciuni și suferințe,
Urcă sus, la cruce frate,
Plângi amar în pocăință.”
Și atunci cu ochi-n lacrimi,
Încolți speranța-n mine
Și m-am ridicat din patimi
Și-am pornit la drum spre Tine.

Pașii m-au adus în sus,
Sus pe dealul Căpățânii,
Unde Domnul meu Isus,
Ispășea blestemul vinei.
Și la poala crucii Lui,
Am plâns mult, am plâns amar,
Și iubirea Domnului,
M-a cuprins în al Său har.
Amin.
 DOAMNE!!! CA LUI PETRU NE INTINDE MANA DE AJUTOR SI NU NE LASA SA PIERIM IN VALTOAREA MARII ACESTEEA,CARE SUFLA ASUPRA NOASTRA CU INVARTEJIRI CUMPLITE!!!

 Să ştii că dacă-ntâmplător vei fi flămând,
Să nu te-arăţi bogaţilor aşa cum eşti,
Să nu te-audă prietenii plângând,
Să nu-ntinzi mâna dreaptă să cerşeşti
Femeilor ce ţi-au păpat avutul,
Să nu-ţi compari prezentul cu trecutul,
Să nu blestemi... şi să nu faci
Nimic mai mult decât ce face mutul:
Să taci, să taci, să taci...
Şi iar să taci...