Sfantul Ierarh Nectarie

A fi sarac cu duhul

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. (Matei 5,3)

A fi sarac cu duhul nu inseamna a fi prost, ci a iti da seama ca ai fost si ca esti prost, ceea ce este cu totul altceva.A fi sarac cu duhul nu inseamna a fi neputincios, ci a intelege ca ai fost si ca esti neputincios. A fi sarac cu duhul inseamna a constientiza ca iti lipseste Duhul Sfant, ca lucrarea Duhului Sfant in tine este foarte slaba:  ca nu esti atat de intelept pe cat ti-ai dori, ca nu esti atat de puternic in savarsirea binelui pe cat ti-ai dori, ca nu simti prezenta lui Dumnezeu in tine asa cum ti-ai dori. Toate acestea te imping sa Il ceri de la Dumnezeu Tatal, prin mijlocirea Domnului Iisus Hristos. Cand faci aceasta trebuie sa fii incredintat ca Tatal vrea sa iti trimita Duhul Sfant pentru ca Domnul Iisus Hristos a spus:

Dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El! (Luca 11,13)

Cu cat vei constientiza mai bine starea ta de saracie duhovniceasca, cu atat te vei intrista mai tare pentru raul pe care l-ai facut in viata si pentru nepasarea pe care ai aratat-o, si, astfel, te vei apropia de plansul cel duhovnicesc al inimii. Acest plans poate fi insotit si de lacrimi. Trebuie insa sa fii atent! Lacrimile care iti vin atunci cand te afli in public sunt, in general, o lucrare a slavei desarte, a dorintei de a fi observat de altii. Cei ce plang cu adevarat starea lor de saracie duhovniceasca nu vor fi vazuti varsand astfel de lacrimi in public, pentru ca ei stiu indemnul Mantuitorului:

Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.(Matei 6,6)

In ascuns de ochii tuturor, inima si mintea ta vor striga cu ardoare cautand mangaiere, povatuire si vindecare:

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindeni eşti, şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te sălăşluieşte întru noi, 
şi ne curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Daca te simti impietrit, daca simti ca inima nu vrea sa strige dupa Dumnezeu, atunci chiar din aceasta sa faci motivul pocaintei tale. Stai in genunchi in fata icoanei si roaga-L pe Dumnezeu sa iti schimbe inima, sa iti daruiasca o inima infranta si smerita.

Prima etapa a rugaciunii este cea a trupului. Nu poti sa spui nimic cu inima si cu mintea? Nu renunta! Stai in genunchi in fata icoanei. Cat mai mult! Dumnezeul milostivirii va vedea dorinta si insistenta ta si se va lasa induplecat de ele. Incet, incet, vei simti strapungerea Duhului Sfant. La inceput va fi, poate, foarte scurta si asta te va necaji. Te enerveaza ca nu a stat mai mult, pentru ca a fost atat de placut. Parca ai vrea sa ii reprosezi. Nu face aceasta! El isi doreste mai mult decat tine sa te faca fericit, dar nu iti poate darui decat potrivit masurii smereniei tale. Intelege ca intotdeauna e vina ta, dar nu deznadajdui! Ramai hotarat sa Il indupleci. Pentru a-L indupleca trebuie ca, odata ridicat de la rugaciune, sa te comporti asa cum El te povatuieste. Iubeste pe aproapele tau cat mai mult. Fii mangaietor aproapelui tau pentru ca Duhul Sfant Mangaietor este!

Odata ce ai primit de la Dumnezeu plansul cel duhovnicesc, te-ai suit pe treapta a doua a fericirii:

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. (Matei 5,4)