Postul Mare
Cu înfrânare să ne sârguim toți a smeri trupul, trecând dumnezeiasca măsură a postului, fără de prihană. Și cu rugăciuni și cu lacrimi să căutăm pe Domnul, Cel ce ne mântuiește pe noi, și uitare răutății desăvârșit să facem, strigând: Greșit-am Ție, mântuiește-ne ca odinioară pe ninitiveni, Hristoase Împărate, și ne fă părtași împărăției cerești, mult-Îndurate.
Mă deznădăjduiesc, aducându-mi aminte de lucrările mele, Doamne, cele vrednice de toată pedeapsa; că iată neuitându-mă la cinstitele tale porunci, Mântuitorule, rău mi-am cheltuit viața mea. Pentru aceasta, curățindu-mă cu ploile pocăinței, Te rog, luminează-mă prin post și prin rugăciuni, ca un îndurat, și nu Te scârbi de mine, Făcătorule de bine al tuturor și preabunule.
Vremea postului să o începem cu bucurie, supunându-ne pe noi nevoințelor celor duhovnicești. Să ne lămurim sufletul, să ne curățin trupul. Să postim, precum de bucate, așa și de toată patima, desfătându-ne cu virtuțile Duhului. Întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toți a vedea preacinstită patima lui Hristos Dumnezeu, și Sfintele Paști, duhovnicește bucurându-ne.
Strălucit-a harul tău Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor noastre. Iată vreme bineprimită, iată vremea pocăinței. Să lepădăm lucrurile întunericului, și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ca trecând noianul cel mare al Postului, să ajungem la Învierea cea de a treia zi a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce mântuiește sufletele noastre.
Cu dumnezeiescul început al Postului să câștigăm umilință sufletească, strigând: Stăpâne Hristoase, primește rugăciunea noastră ca niște tămâie aleasă și Te rugăm mântuiește-ne pe noi de stricăciunea cea urât-mirositoare și de înfricoșătoarea osândă, ca Cel ce ești Însuți bineprimitor.
Prea cinstitul Post să-l începem cu bucurie, strălucind noi cu razele sfintelor porunci ale lui Hristos, Dumnezeul nostru, care sunt: strălucirea dragostei, fulgerul rugăciunii, sfințenie curăției, tăria bărbăției. Ca să ajungem luminați la sfânta Înviere cea de a treia zi, care luminează lumea cu nestricăciunea.
Rugăciunea ta cea nebiruită câștigând-o în necazuri, scap în chip minunat, mai presus de nădejde, de cei ce mă necăjesc, o Maică a Dumnezeului nostru!. Că tu apuci înainte întotdeauna, gonind întunericul multelor păcate, ale celor ce se roagă ție cu credință. Pentru aceasta, cu mulțumire strigăm ție: Primește, stăpână, aceste scurte laude de mulțumire, pentru că îmi ești întru toate ajutătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu