Sfantul Ierarh Nectarie

Ce-ar fi dacă ți-ai vedea prietenul canonizat ca sfânt și pictat pe pereții bisericii?

Tinerii în societate - Modele și idoli

Eram în biserica Mănăstirii Sihăstria Putnei și mă uitam la pictura frumoasă de pe pereți și la un moment dat văzându-l pictat pe episcopul locului, Înaltpreasfințitul Pimen, îmi vine așa un gând: „Ce interesant să vezi pictat într-o biserică pe un om pe care l-ai văzut în realitate, care trăiește și căruia i-ai auzit vorbele și i-ai văzut comportamentul.” Suntem cu toții obișnuiți ca pe pereții bisericilor să-i vedem pictați pe sfinți, oameni pe care noi nu i-am cunoscut, care au trăit cu mult timp în urmă și pe care-i considerăm mai mult cetățeni ai raiului decât persoane care au trăit pe pământ. Citind viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe sau a Sfântului Mucenic Pantelimon, văzând chinurile la care au fost supuși, ne vom duce cu mintea mai degrabă la un basm decât la o întâmplare reală. Viețile Sfinților Mucenici care au trăit în primii 300 de ani de la întemeirea Bisericii Creștine par a fi desprinse din cărțile de povești pentru copii, decât dintr-un manuscris istoric. Din acest motiv e foarte posibil ca imaginea unui astfel de sfânt, pictat într-o biserică să nu fie foarte relevantă pentru viața noastră, pentru că mintea noastră neștiutoare și păcătoasă ar cârti: „Ce legătură are balaurul ucis de Sfântul Gheorghe, cu viața mea ca tânăr în mileniul trei? Ce legătura are aruncarea Sfântului Pantelimon în cușca cu fiare sălbatice, cu jocurile de calculator de care sunt eu împătimit?” Dar gândiți-vă, dacă peste vreo 40 de ani veți vedea pictat pe peretele unei biserici ortodoxe un om pe care l-ați cunoscut în tinerețe? Ce impresie vă va crea? Gândiți-vă că astăzi sunt oameni care l-au cunoscut pe Părintele Arsenie Boca și-l văd acum în icoane, și cu ajutorul lui Dumnezeu poate-l vor vedea și canonizat ca sfânt, cu slujbă, cu acatist, cu zi de prăznuire în calendar. Gândiți-vă ce ciudat ar fi să aud eu peste 40 de ani cântându-se despre Dan, în biserică „Bucura-te Dane, cel care pe deplin Sfânt te-ai aratat; Bucura-te Dane, cel care de cele materiale te-ai lepadat; Bucura-te Dane, a credinței răsplată stralucitoare;” Ce suprins aș fi vâzându-l pictat pe pereții bisericii! Ce consternat aș rămâne când aș vedea oamenii că vin să se închine icoanei lui și s-o sărute!” Abia în acel moment relizezi ce-i sfințenia! Când voi vedea în calendar scris: 4 ianurie: ☩ Sfântul Dan de la malul Dunării atunci realizezi: „De ce oare Biserica îl cinstește pe acest om?” și începi să te gândești la viața lui, la felul lui de a fi. Abia atunci înțelegi că sfinții nu sunt îngeri căzuți din cer și puși înaintea oamenilor de Biserică pentru a-i urma ca model, ci au fost oameni păcătoși ca și noi, care prin râvna lor către Dumnezeu au reușit să se schimbe și să se umple de Harul Lui. Gândiți-vă că sunt destui oameni astăzi care se uită în biserici și văd chipul pictat al celor pe care i-au cunoscut. Mi-aduc aminte cum cineva spunea la TVR că sora Sfântului Ioan Iacob Hozevitul ar fi zis: „E ciudat să-l văd pe fratele meu în icoană, când eu știu că-i dădeam capace peste cap când eram mici.” Mai jos am făcut un mic colaj cu 12 oameni care au trăit în vremurile noastre și pe care Biserica Ortodoxa i-a canonizat ca sfinți sau urmează să-i canonizeze.   1 / 5   Ce-ar fi dacă pe pereții bisericii parohiei noastre ar fi pictați numai oameni pe care i-am cunoscut, care au avut o viața sfântă? Impactul lor ar fi mult mai puternic asupra noastră, pentru că i-am întâlnit persoanl, și pentru că am vedea ce apreciază de fapt Biserica la un om. Vorbim foarte frumos despre cei ce au adormit și au trecut la Domnul, indiferent cum le-a fost viața. E și o vorbă în poporul nostru care zice: „despre morți numai de bine”. De aceea uneori virtuțile lor sunt hiperbolizate, iar defectele minimizate. Uneori accentuăm doar o parte a vieții unui om care a murit, încercând să scoatem în evidență ceva, ascunzându-i de fapt viața așa cum a fost, cu rele și bune. Iată de ce și sfinții care au trăit cu mult timp în urmă ni se par supra-oameni. Dar de fapt nu sunt așa. Să presupunem că Părintele Gheorghe Calciu va fi canonizat la un moment dat, peste câțiva ani. Gândiți-vă ce interesant va fi când creștinii vor putea vedea interviuri pe Youtube cu sfântul din icoană! Părintele Calciu a avut și perioade de căderi mari, când sufletul i se întuneca de deznădejde și necredință. Atunci cu siguranță nu-i vor mai hiperboliza viața ci vor înțelege că sfințenia e luptă, e zbatere, e chin, e durere, e muncă multă, asceză continuă, și nicidecum o moștenire genetică, sau un dar primit pentru ”privilegiați”. Pentru că toți sfinții pictați în biserici să ni se pară cunoscuți ar trebui să le cercetăm cu de-amănuntul viața, să aflăm unde au trăit, ce virtuți au avut, cum și-au împlinit vocația lor personală, cum au murit, dacă au moaște, unde se află astăzi moaștele lor, care sunt minunile pe care le-au făcut, care sunt scrierile lor. Ideea acestui articol mi-a venit de la câteva vorbe ale Părintelui Dorin Picioruș: „Noi, ortodocșii, trebuie să facem cercetări și studii amănunțite despre Sfinții Bisericii. Nu numai despre unii ci despre cât mai mulți Sfinți. Despre viețile, locurile unde au trăit, Sfintele lor Moaște, Sfintele lor Icoane, despre minunile lor, despre Bisericile zidite în cinstea lor…Și toate acestea ne vor duce spre o perspectivă clară, profundă, plină de evlavie despre istoria Bisericii dar și despre actualitatea ei.” Eu de câteva zile citesc o carte a Sfântului Nicolae Velimirovici, „Gânduri despre bine și rău” și sunt foarte încântat de scrierile lui. Așa că am început să-i citesc viața, să văd ce altceva a scris. Am aflat cu bucurie că e oarecum contemporan cu noi și există chiar filme vechi în care-l putem vedea. Există deasemenea și fotografii și un documentar făcut despre viața acestui om, numit „noul Gură de Aur”. Pregătirea lui profesională mi se pare relevantă pentru viața mea și a devenit rapid un model de urmat pentru mine. Viețile Sfinților sunt de fapt întrupări în realitate ale Evangheliei lui Hristos. Cine crede că Biserica propovăduiește porunci utopice (de neîndeplinit) acela să cerceteze cu deamănuntul viețile a milioane de sfinți și să observe că totul e cu putință atunci când stăm în comuniune cu Dumnezeu. Citind viețile sfinților ne vom întări în credință și vom avea mai multe argumente în mintea noastră pentru o viață duhovnicească mai curată și fără de păcat. Citiți Proloagele, în care găsiți viața sfinților zilei pe scurt, la care se adaugă unul-două cuvinte de învățătură care sunt tare de folos. Durează doar 10-15 minute. Cercetați viețile sfinților contemporani cu noi, născuți după 1900 încoace și vă vor da multă nădejde. Viața unui creștin fără mireasma curată a vieților sfinților este ca un drum cu mașina nemarcat. În întuneric e foarte posibil să ieșim în decor, iar pe timp de ziuă să încurcăm drumul. Viețile sfinților sunt semne de circulație duhovnicească prin care suntem încredințați că mergem pe drumul cel bun, și că nu mai avem mult până la destinație. Ideal ar fi să ne împrietenim cu toți sfinții Bisericii, și când intrăm într-un sfânt locaș să vorbim cu ei față către față, ca doi oameni care ne cunoaștem de mult.