Sfantul Ierarh Nectarie

Sfantul Siluan - Cum sa pastram pacea sufletului in mijlocul smintelilor zilelor noastre?

• 

  Sfântul Siluan (1866 - 1938)

Domnul ne iubeste, si deci putem de nimic sa ne temem, afara de pacat, putem din pricina pacatului sa pierdem harul, iar fara harul lui Dumnezeu, vrajmasul vantura  sufletul ca pe o frunza uscata sau ca fumul.
Toti voiesc sa aiba pace, dar nu stiu cum sa o dobandeasca.Paisie cel Mare s-a maniat, si-a rugat pe Domnul sa-l izbaveasca de manie.Domnul i S-a aratat si i-a zis:Paisie, de voiesti a nu te mania, atunci nimica sa doresti, pre nimenea sa urasti si sa osandesti, si nu te vei mania". Asa si tot omul, daca isi va taia voia inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, totdeauna va fi cu pace in suflet; dara cel ce iubeste a face voia sa, niciodata va afla pacea.Sufletul ce s-a daruit voii lui Dumnezeu usor poarta toata durerea si toata boala, caci si in boala el se roaga si vede pre Dumnezeu:"Doamne, Tu vezi boala mea; Tu stii cat sunt eu de pacatos si de neputincios, ajuta mie sa rabd si sa multumesc bunatatii Tale".Si Domnul usureaza boala, si sufletul simte ajutorul lui Dumnezeu, si este vesel inaintea lui Dumnezeu si multumitor.Daca te ajunge vreo neputinta, tu sa gandesti:"Domnul imi vede inima, si daca ii este bineplacuta, bine imi va fi si mie, si celorlalti", si asa sufletul tau pururea va fi in pace.Dar daca cineva va carti: "Asta nu-i asa, aia nu-i bine", niciodata nu va fi pace in suflet, macar de ar posti si mult s-ar ruga.
Apostolii erau intreg daruiti voii lui Dumnezeu, asa se pastreaza pacea.Tot asa si toti marii oameni sfinti au rabdat toate scarbele, incredintandu-se voii lui Dumnezeu.
Domnul ne iubeste, si deci putem de nimica sa ne temem, afara de pacat, caci din pricina pacatului se pierde harul, iar fara harul lui Dumnezeu vrajmasul vantura sufletul ca pe o frunza uscata sau ca fumul.
Trebuie neclintit sa ne amintim ca vrajmasii insisi au cazut din mandrie, si ca pe noi tot mereu ne incearca sa ne mane pe aceeasi cale, si pe multi  i-au inselat.Dar Domnul a zis:"Invatati de la Mine blandetea si smerenia, si veti afla odihna sufletelor voastre".

O, Milostive Doamne, daruieste noua pacea Ta, precum ai dat pacea Sfintilor Apostoli:"Pacea Mea dau voua!"

Doamne, da-ne a ne indulci de pacea Ta!Sfintii Apostoli au primit pacea Ta si asupra intregii lumi o au revarsat si mantuind poporul, nu-si pierdeau pacea, si intru dansii ea nu se imputina".

Slava milosardiei Sale, caci El mult ne iubeste si ne da pacea Sa si harul Sfantului Duh.

Cum sa pastram pacea sufletului in mijlocul smintelilor zilelor noastre?

Judecand dupa Scriptura si dupa moravurile oamenilor de astazi, noi traim vremile de pe urma, si totusi trebuie pastrata pacea sufletului fara de care nu ne putem mantui, precum zicea marele rugator al poporului rus, Cuviosul Serafim.Cata vreme traia Cuviosul Serafim, pentru rugaciunile sale, Domnul pazea Rusia; iar dupa dansul s-a inaltat un alt stalp ce ajungea de la pamant la cer - Parintele Ioan din Kronstadt.Ne vom opri asupra lui  ca el este de-al vremilor noastre si l-am vazut rugandu-se, pe ceilalti nu i-am vazut.

Ne amintim cum odata cand i-am adus calul si trasura, si el se aseza in ea, norodul l-a impresurat, cerandu-i binecuvantare si intr-o astfel de invalmaseala sufletul ii era neintrerupt in Dumnezeu si-ntr-o astfel de gloata ,el nu se risipea si nu isi pierdea pacea sufletului.Cum ajungea la aceasta? Iata intrebarea noastra.
Ajungea la aceasta si nu se risipea pentru ca iubea norodul si nu inceta a se ruga pentru el, Domnului.
"Doamne, daruieste pacea Ta lumii Tale!"
"Doamne, daruieste robilor Tai, Duhul Tau cel Sfant, ca El sa le incalzeasca inimile cu dragostea Ta si sa-i povatuiasca intru tot adevarul si binele!"
"Doamne, voiesc ca pacea Ta sa fie intru tot norodul Tau, pre carele Tu ai iubit pana in sfarsit, si ai dat pe Fiul Tau cel Unul-Nascut, spre a mantui lumea!"
"Doamne, daruieste lor harul Tau, ca in pace si in iubire sa Te cunoasca si sa Te iubeasca, si sa zica asemenea Apostolilor pe Tabor:"Bine este noua, Doamne, a fi cu Tine!"
Astfel neincetat rugandu-se pentru norod, el isi pastreaza pacea sufletului; noi insa o pierdem, pentru ca nu avem in noi dragoste catre norod.
Sfintii Apostoli si toti Sfintii doreau norodului mantuirea; si petrecand in mijlocul oamenilor, inflacarat se rugau pentru ei.Duhul Sfant le dadea puterea a iubi norodul; si noi de nu ne vom iubi fratele, nu vom putea avea pacea.

Sa cugete fiestecare la aceasta!

(Arhim.Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, traducere din limba rusa de Ierom.Rafail Noica)