încă

IERTARE

(Daniel Turcea)

Acestei Lumini

acestei iertări

plecaţi genunchii inimii

numai Lumina poate ierta

îndumnezeind

numai omul se poate ridica

din mâl şi din moarte

din cumplita sa vină

pentru că el

poate plânge

-Căinţa-

adevărata sa naştere

poate începe în rănile sale

el se poate întoarce din moarte

cu faţa sufletului scăldată în lacrimi

el poate fi

iertat

de Lumină

el poate fi vas

acestei Lumini

aşa cum nici cerul

nu poate fi

prin iubire şi jertfă

DORUL

(Daniel Turcea)

Dumnezeu

ce se pogoară

face inima uşoară,

ţese, din har, ca o boare

sufletul ce numai moare

trup neputincios,

trup ce te frângi,

trup de ţărână,

trup ce mori,

lasă pasărea să zboare

pasărea nemuritoare.

La limanul fără vină

să se facă din lumină

rugaţi-vă ceruri,

rupe-ţi-vă lacăte,

rugul suferinţei, dorul

fie binecuvântat

să înviu nevinovat!

încă 

(Marius I.)

Când ni s-a vestit că Se va naşte
am trimis soldaţii să-L omoare

Când a venit pe lume
i-am dat sicriul unei iesle

când a coborât între noi
am căutat cea mai apropiată prăpastie

când a scos demoni
am spus că e demonizat

când a vindecat boli
am şoptit că e vrăjitor

când a spus Adevărul
am strigat că e nebun

când Şi-a întors Faţa spre noi
am scuipat-o

când ne-a dat sărutare
l-am vândut

când a vrut să ne îmbrăţişeze
i-am ţintuit mâinile pe lemn

când ne-a iertat totul
am râs batjocoritori

când ne-a deschis în inima Sa Cerul
i-am înfipt în coaste o suliţă

când am aflat că ar putea învia
i-am pus gărzi la mormânt…
…………………………

de două milenii
Îl tot împingem
afară din istorie

şi

dragostea Lui
încă

ne caută

inimile…