Pagina de poezie
Taina salcâmului
Pr. Monah Arsenie Papacioc
Sa nu mai stie stânga mea ce face dreapta
am întrebat salcâmul cel smerit
care-ntelept îsi tainuieste fapta
si gândul de mândrie si-a ferit,
care-i lucrarea lui cea minunata
de-a poruncit lui Moisi, Ziditorul,
ca lemnul sau în aur sa i-l bata
si Cortului sa-i fie purtatorul ?…
Ti râvna cunoscându-mi-o salcâmul
o ramura a-ntins sa ma umbreasca
cum mângâie pe ucenic, batrânul,
sub ascultare vrând sa-l mântuiasca…
Ti zise:
Eu, rodul meu, din floare, primavara,
îl dau albinei sa mi-l puna-n stup…
În teci si-n tepi eu îmi primesc ocara…
cu mierea, gura tuturor astup…
Caci rodul curatiei florii mele
licoare parfumata-i mai presus
de orice dar! Caci dupa Înviere
un fagure-a gustat întâi Iisus !…
Din ceara mea albina plamadeste
faclia care arde pe altar
prin care, în lumina multumeste
faptura înnoita AZI sub har…
În lemnul meu, un cariu nu patrunde
cum nu patrunde-n trup sfintit pacatul …
si de ma frângi eu lastaresc oriunde
acelasi chip luând mereu în altul !…
Cum lastaresc din Jertfa-ntotdeauna
lumini ce umplu veacurile toate
prin Jertfe-Vietii-Celui-far-de-moarte,
în care Gândul si Lucrarea-s Una …
……………………………………..
Ti poate pentru-aceea Ziditorul
a zis lui Moisi lemnul sa-mi aleaga…
Tu, primavara-vietii tale, întreaga
Lui s-o jertfesti smerit. Ca-Înselatorul
în cale vietii ghiarele-si întinde
si urla ca un leu ce flamânzeste !
Rodirea-ascunsa ghiara lui n-o prinde
ci dintii-n teci si-n teoi si-i strepezeste …
Ti veste, el stângaciul, pâna-a prinde
de fapta minunata-a rodniciei
tu dreapta ta spre ceruri o întinde
si ia-ti pe cap Cununa-Vesniciei !…
Pr. Monah Arsenie Papacioc
Sa nu mai stie stânga mea ce face dreapta
am întrebat salcâmul cel smerit
care-ntelept îsi tainuieste fapta
si gândul de mândrie si-a ferit,
care-i lucrarea lui cea minunata
de-a poruncit lui Moisi, Ziditorul,
ca lemnul sau în aur sa i-l bata
si Cortului sa-i fie purtatorul ?…
Ti râvna cunoscându-mi-o salcâmul
o ramura a-ntins sa ma umbreasca
cum mângâie pe ucenic, batrânul,
sub ascultare vrând sa-l mântuiasca…
Ti zise:
Eu, rodul meu, din floare, primavara,
îl dau albinei sa mi-l puna-n stup…
În teci si-n tepi eu îmi primesc ocara…
cu mierea, gura tuturor astup…
Caci rodul curatiei florii mele
licoare parfumata-i mai presus
de orice dar! Caci dupa Înviere
un fagure-a gustat întâi Iisus !…
Din ceara mea albina plamadeste
faclia care arde pe altar
prin care, în lumina multumeste
faptura înnoita AZI sub har…
În lemnul meu, un cariu nu patrunde
cum nu patrunde-n trup sfintit pacatul …
si de ma frângi eu lastaresc oriunde
acelasi chip luând mereu în altul !…
Cum lastaresc din Jertfa-ntotdeauna
lumini ce umplu veacurile toate
prin Jertfe-Vietii-Celui-far-de-moarte,
în care Gândul si Lucrarea-s Una …
……………………………………..
Ti poate pentru-aceea Ziditorul
a zis lui Moisi lemnul sa-mi aleaga…
Tu, primavara-vietii tale, întreaga
Lui s-o jertfesti smerit. Ca-Înselatorul
în cale vietii ghiarele-si întinde
si urla ca un leu ce flamânzeste !
Rodirea-ascunsa ghiara lui n-o prinde
ci dintii-n teci si-n teoi si-i strepezeste …
Ti veste, el stângaciul, pâna-a prinde
de fapta minunata-a rodniciei
tu dreapta ta spre ceruri o întinde
si ia-ti pe cap Cununa-Vesniciei !…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu