Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"

duminică, 23 septembrie 2012


Fecioara din Nazaret

de
Apollon Maikov
tradus în română de
Alexei Mateevici
Leagănul ei l-au umbrit
Ale Palestinei ramuri,
În Sion a strălucit
Cea Slăvită-acum de neamuri.
Crinii albi, ai Idumeii
Puşi au fost să-i înflorească,
Şi porumbul Iudeii
Cu aripa s-o păzească.
Presimţiri de soarta sfântă,
De cereasca proslăvire
A avut Fecioara blândă
Şi-a primit-o cu smerire.

Cuvântul lui Dumnezeu

de
Selezniov
tradus în română de
Alexei Mateevici
Când patima te necăjeşte,
Ori te doboară-o răutate,
Atuncea, în singurătate,
Spre rugăciune te grăbeşte.
Ia şi citeşte Sfânta Carte,
Cuvintele de mântuire,
Şi tânguirea ce te arde
Ţi se va pierde-n liniştire.
Dumnezeiasca-nvăţătură
În cartea aceasta-i oglindită:
A fost a Domnului Scriptură,
De Duhul Sfânt însufleţită.
Când prin furtunile vieţii
Către sfârşit vei scăpăta,
În anii grei ai bătrâneţii
Tu orice carte-i lepăda,
Atunci numai aici găsi-vei
Ce nicăierea n-ai găsit.
Cu Dumnezeu atunci vorbi-vei
Şi-n cer vei trece nesimţit.

Rugăciunea

de
Alexandr Kolţov
tradus în română de
Alexei Mateevici
Credinţa, Doamne, mi-i curată,
Ca focul rugăciunii,
Dar inima-i întunecată
De-adâncu-amărăciunii.
Veni-va moartea. Ce primi-voi
În loc de auz, vedere?
Şi ce simţiri în piept simţi-voi
Dacă simţirea-mi piere?
Ce rost avea-va duhul meu
Fără a mea simţire?
Mormântul, Crucea — Dumnezeu
Le-au-nvelit în neştire.
Perdeaua sa au aruncat
Pe tainele zidirii,
Adânc pecetea-au apăsat
Pe toată viaţa firii.
Pe veci-ntărirea Sa şi-au pus
Neclătinată, tare,
Ca să nu fie de despus
Nici pentru foc şi mare.
Mântuitorule! Îmi iartă
Plânsoarea rugăciunii.
Credinţa-n Tine nu mi-i moartă
În ceaţa-amărăciunii.
Şi dragostea mea către Tine
În haina deasă a ceţii
Luceşte-n raze vii şi line,
Ca roua dimineţii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu