"Poţi aduna şi ziua de pretutindeni, cu foarte multă uşurinţă, multe temeiuri, ca să admiri pe Creator. Să te gândeşti că te deşteaptă la lucru o pasăre din curte, cocoşul, care cu mult înainte de a se lumina de ziuă, cu voce ascuţită, strigă şi vesteşte că are să răsară soarele; se scoală dis-de-dimineaţă împreună cu călătorii, iar pe plugari îi scoate să-şi lucreze pământul." (Sfântul Vasile cel Mare)
<<Cel ce şi-a construit o locuinţă, după lege are dreptul să locuiască în ea. Noi suntem locuinţele Creatorului nostru. El ne-a creat pentru El, căci „El toate le-a făcut pentru slava Sa”; deci El este acela ce trebuie să locuiască în noi şi nu diavolul, acest ucigaş, hoţ şi mincinos. „Vino şi Te sălăşluieşte întru mine” (din rugăciunea către Sfântul Duh). „Noi vom veni la el şi vom face locaş la el” (Ioan 14, 23). „Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (1 Corinteni 3, 16) >> (Sfântul Ioan din Kronstadt)
"Nefericit este cel ce iubeşte peste măsură comodităţile vieţii şi care s-a înconjurat cu acestea. La orice inconfort se va simţi stingherit, dezarmat, fiindcă nu este obişnuit să rabde. Şi totuşi, toată viaţa creştinului este „inconfortabilă”, o cale îngustă şi plină de asperităţi, o cruce care impune privaţiuni şi cere o imensă răbdare. Nu umbla după un trai lesnicios, nu îndrăgi înlesnirile lumii acesteia, ci iubeşte pe Hristos, purtătorul Crucii. Rabdă strâmtorările, obişnuieşte-te cu ele. „M-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am” (Filipeni 4, 11), spune Apostolul. Nefericit este cel ce iubeşte zorzoanele, cel ce caută să-şi împodobească trupul cu ele. El nu se va mai putea strădui să-şi împodobească aşa cum se cuvine sufletul, prin credinţă, dragoste, blândeţe, smerenie, adevăr, răbdare." (Sfântul Ioan din Kronstadt)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu